Despre ISACHIE POPESCU CONSTANTIN

Despre pictorul Constantin Isachie (1888, Paşcani – 1967, Bucureşti) au scris în perioada interbelică importanţi critici de artă ca H. Blazian, Ionel Jianu, Petru Comarnescu sau Nicolae Argintescu Amza, iar la puţini ani după dispariţie, în 1975, i s-a organizat o amplă expoziţie retrospectivă. De atunci însă a intrat de atunci într-un nemeritat con de umbră.
Cu toate acestea, lucrările sale au fost şi sunt apreciate de colecţionari, astfel că un grup de istorici de artă cunoscuţi ca organizatori de expoziţii pe tematica intitulată «Restituiri» va organiza în anul 2014, în lunile iulie-septembrie, o expoziţie de pictura si grafica a artistului.. Acestea se află în patrimoniul Muzeului Naţional de Artă al României, Muzeului de Istorie şi Artă al Municipiului Bucureşti, Muzeului Naţional Peleş şi în alte muzee din ţară (Muzeul de Arta Piatra Neamţ, Muzeul Municipiului Câmpulung, Muzeul de Arta Targoviste), în alte instituţii şi în mai multe colecţii particulare. Efortul este susţinut de Societatea colecţionarilor de artă din România prin intermediul căreia s-a obtinut participarea colecţionarilor la expoziţie, precum şi de Federaţia Română a Asociaţiilor, Cluburilor şi Centrelor UNESCO, implicată prin specialiştii săi în acţiuni culturale naţionale şi internaţionale.
Constantin Isachie a avut şase expoziţii personale în cei zece ani ce urmează debutului din 1924, expunând în 1934 la Fundaţia Dalles, sala care consacra un pictor în anii 30, şi apoi din nou acolo în 1939.
De la bun început devine apreciat în cercurile cele mai înalte ale capitalei, primind importante comenzi de portrete: Regina Maria (1936), foşti guvernatori ai Băncii Naţionale ca Mihail Manoilescu şi Constantin Anghelescu (1939), înalţi prelaţi ca Episcopul Vasile Aftenie, personalităţi din lumea artelor ca dirijorul George Georgescu, întemeietor al Festivalului George Enescu ş. a.
Pictează în stil postimpresionist peisaje din ţară şi din multe alte locuri, îndeosebi din Franţa, Anglia, Belgia, Spania şi Croaţia, adecvându-şi maniera la specificul locului, izbutind ceţuri engleze în delicate şi transparente nuanţe de gri sau arhitecturi bine decupate de lumina puternică a sudului. În naturile statice predomină buchetele florale cu o compoziţie bine individualizată, de multe ori bazată pe asimetrie, dar şi suave ansambluri de obiecte decorative prin care îşi demonstrează măiestria de a reda transparenţe, străluciri şi oglindiri. Acestora li se adaugă remarcabila suită de portrete şi nuduri pictate într-o manieră când realistă, când inspirată de şcoala franceză sau engleză, unele având o tentă de monden specifică anilor interbelici, ceea ce le conferă o inconfundabilă atmosferă de epocă.
Dr. Mihaela Varga

http://www.radioromaniacultural.ro/constantin_isachie_1888_1967_pictor_al_mondenitatii_bucurestene-17431
http://www.cotidianul.ro/constantin-isachie-pictor-al-mondenitatii-bucurestene-242831/
http://www.arcb.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=12973:constantin-isachie-portretistul-episcopilor-catolici-din-perioada-interbelic&catid=144:viaa-arhidiecezei&Itemid=247
http://www.cotidianul.ro/profilul-unei-romanii-disparute-242291/