Album despre PAUL GHERASIM

Nascut in 25 iunie 1925, Boteşti, Suceava.
A absolvit Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, studiind desenul cu Nicolae Dărăscu şi pictura cu Jean Al. Steriadi, între 1943 şi 1947.
Întemeiază Grupul „Prolog” în 1985, alături de Mihai Sârbulescu, Constantin Flondor, Cristian Paraschiv şi Horea Paştina. Grupului i s-au alăturat mai târziu Horia Bernea, Ion Grigorescu, Sorin Dumitrescu, expoziţiile lor incluzând şi alţi artişti precum Ioana Bătrânu, Mircea Tohatan şi Matei Lăzărescu.
Expoziţii personale
 1966 - Galeria Galateea, Bucureşti;
 1972 - „Bolţi de lumină”, opt pânze, Galeria Amfora, Bucureşti;
 1995 - Galeria Catacomba,(selecţie retrospectivă), Bucureşti;
 2005 - Prologos, Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia de la Porţile Bucureştilor, Mogoşoaia (reluarea temei „Bolţi de lumină”)
 2010 – Prolog – 25 ani Galeria Anticariat Curtea Veche

Expoziţii de grup - Prolog
 1985, 1986, 1987, 1989, 1990 - Galeria „Căminul Artei”, Bucureşti;
 1991 - Galeria „Artexpo”, Bucureşti, (în cadrul Expoziţiei „Filocalia”);
 1992, 1996 - Galeria „Catacomba”, Bucureşti;
 1994 - Arte Fiera- „Seduzione della Differeza”, Bologna;
 1994 - Institutul Român de Cultură şi Cercetări Umaniste, Palazzo Correr, Veneţia, Italia;
 1994 - Muzeul de Artă Timişoara (în cadrul Expoziţiei „Orient- Occident”);
 1995 - Limasol, Cipru;
 1996, 1999, 2002 - Galeria 28, Timişoara;
 2000 - Galeria Ludovic, Bucureşti;
 2001, 2004 - Galeria Anticariat Curtea Veche, Bucureşti;
 2004 - Muzeul de Artă Arad;
 2006 - Expoziţia „Prolog 20 de ani”, Muzeul de Artă, Alba-Iulia.
 2010 - Galeria Zikkurat, Teatrului Naţional şi Palatului Artelor din Budapesta

Expoziţii de autor (Artă Comparată)
 1968 „Luchian înnoitorul” (în colaborare cu Theodor Enescu), Muzeul Simu, Bucureşti;
 1973 „Permanenţe ale artei româneşti”, Muzeul Satului, Bucureşti.
 1974 „Sinteze de artă românească”, Muzeul Judeţean Suceava.
 1978 „Studiu I (în colaborare cu Ion Grigorescu, Coriolan Babeţi, Constantin Flondor), Galeria Bastion, Timişoara.
 1980 „Secole de continuitate în arta românească”. Muzeul Judeţean Râmnicu-Vâlcea.
 1981 „Studiu II (în colaborare cu Ion Grigorescu, Coriolan Babeţi, Constantin Flondor), Galeria Bastion, Timişoara.
 1991 „Spaţiul spiritual al satului românesc”, Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti. 1994 „Trecut-Prezent” şi „Pentru Eminescu”, Galeria Catacomba, Bucureşti.
 2003 „Străvezimea satului românesc”. Muzeul ţăranului român, Bucureşti.
 2005 „Grupul Ioan Andreescu la 50 de ani”, Aşezămîntul Stavropoleos, Bucureşti.

Premii şi Titluri
 1946 - Premiul al 2 lea al „Salonului de Primăvară”, pentru Pictură
 1961 - Premiul pentru Pictură, al Uniunii Artiştilor Plastici
 1972 - Premiul Revistei „Arta”
 1979 - Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici
 1995 - Premiul „Ioan Andreescu”, al Academiei Române
 2001 - Ordinul „Steaua României”, în Grad de Comandor
 2002 - Crucea Patriarhală, Distincţie acordată de Patriarhia Română
 2006 - Premiul Revistei „Cuvântul”

Bibliografie
 Catalogul Expoziţiei Paul Gherasim, Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia, 2005;
 Studiul 3, Prolog, Editura Institutului Cultural Român, 2009
 Catalogului Expoziţiei Prolog, Galeria Catacomba, Bucureşti, 1996
 Peintre a Bethonvilliers. Prologue et ses invites, Bethonvilliers, Curator Mircea Oliv, 2007
 Paul Gherasim, Dicţionarul de Artă Modernă şi Contemporană, autor Constantin Prut, Editura Albatros, 1982;
 Paul Gherasim, Lexiconul: Pictori, Sculptori şi Desenatori români, de Mircea Deac, Ed. Medro
 Paul Gherasim a împlinit 80 de ani!, text de George Radu Bogdan, România literară, Nr. 31 / 10-16 august 2005
 Onisim Colta, Paul Gherasim – pictura ca ofrandă, Arca, Nr. 1-2-3 / 2007, text reprodus şi în România Culturală;
 „Rostul şi strădania creatorului”, de Veronica Marinescu, Curierul Naţional, sâmbătă, 23 iulie-2005
 Despre Arta lui Paul Gherasim: Logos, izvorul, text de Mircea Oliv, Revista de Cultură „Arca”
 Sorin Dumitrescu, Involuntar, maestru, Anticritice, Artiştii Catacombei, Paul Gherasim, p.101-105, Ed. Anastasia, 2002
 Paul Gherasim, Dicţionarul avangardelor, de Dan Grigorescu Ed. Enciclopedică, 2003; Bibliografie:
• Paul Gherasim, maestrul unic, Luceafărul de dimineață, 2009 de Malamen Iolanda,
• Sarbulescu Mihai, Despre ucenicie, Ed. Anastasia

Legături externe
 Ziua - Paul Gherasim, maestrul unic, articol de Iolanda MALAMEN, 16 iulie 2005
 România literară - Paul Gherasim a împlinit 80 de ani!, articol de George Radu Bogdan, 10-16 august 2005
 http://www.revistaarca.ro/2007/1-2-3/08%20album/album%201-2-3_07.htm
 http://www.palatebrancovenesti.ro/ro/content/view/47/62/
 Imagini din Expoziţia „Cunoaştere şi Construcţie”- http://www.sensotv.ro/video/10022/Paul-Gherasim--Cunoastere-si-constructie.html
 http://ro.wikipedia.org/wiki/Paul_Gherasim


Comentariu de Ruxandra Garofeanu in Catalog Artmark februarie 2010 la lucrarea “Tarina” de Paul Gherasim

• Pictura ca un murmur iată ce ar putea constitui ţelul creaţiei lui Paul Gherasim .Şi cred că acest cuvânt: creaţie l-ar supăra. Într-un secol dominat de consumism, de individualism cu orice preţ, de experientalism extrem, de provocări polemice, demitizări, într-o epocă a căutărilor de o agresivitate fără precedent, devoratoare şi distrugătoare, Paul Gherasim se aseamănă cu un pol al liniştii. În pofida vieţii laborioase (autor şi de expoziţii unicat: Luchian înnoitorul, Sinteze de artă românească, Studiu I şi II, Străvezimea satului românesc, mentor al mişcării Prolog) consacrate propriei formări, culegând cunoştinţele direct de la sursă şi asimilându-le temeinic, cu o cultură vizuală demnă de invidiat, care i-a rafinat la maximum simţurile, Gherasim nu are o operă întinsă dar profundă, cu deschidere infinită spre Înalt,spre transcedental şi spre Adânc.
• Priviţi această pânză făcută, ca majoritatea ultimelor lucrări, în aer liber, în faţa motivului sau din memorie (memoria fiind în ochii lui Gherasim reinvestire multiformă a prezentului; în gândirea lui timpul e memorie, o extindere a sufletului), din amintiri, în niciun caz din imaginaţie. O întoarcere spiritualizată spre natură; nu un naturalism desuet ori surprinderea momentului efemer (vezi impresioniştii) ci a celuia în interiorul căruia palpită veşnicia. Iar dacă sfinţenia este însoţită mereu de această lumină învăluitoare a bucuriei de a fi, atunci Paul Gherasim este – dintre mai toţi marii săi colegi de generaţie (Costică Crăciun, V. Almăşanu, Gh. Iacob, I. Bitzan, V. Varga, Mihai Horea, Florin Niculiu, Lia şi Dorian Szasz, Pavel Codiţă, Ştefan Sevastre, Afane Teodoreanu) - unul care ne face să ne îndreptăm gândurile spre acel vârf al condiţiei de făptură care este sfinţenia (Mihai Şora despre Mircea Vulcănescu). Marele premiu al UAP, Premiul Academiei Române, ordinul Steaua României pălesc în faţa smereniei estetice şi probităţii simple, neafectate a picturii lui Gherasim. Neobizantinismul manifestat în arta anilor ’60, cultul lui Andreescu în plină campanie realist-socialistă, cel intimist şi pesimist, în ochii oficialilor vremii dar, pentru pictorul nostru,cel care nu a pictat icoane, dar a cărui atitudine faţă de pictură a fost aidoma unui iconar (P. G.), sunt de negândit fără aportul substanţial al lui Gherasim .El pune în discuţie cu stricteţe formală, dar şi cu discreţie, termenul tradiţie fără a luneca în tradiţionalism, aşa cum s-a întâmplat cu mulţi. Originalitatea e ultimul lucru care-l preocupă. Umilitate şi originalitate nu rimează.
• Doar iniţiatul poate descifra discretele, străveziile şi ştersele forme, din lucrările lui, timbrul unei lumi ascunse adeseori privirii noastre. Luminozitatea concentrată, aproape vindecă, alungă păcatele, aidoma icoanei. Nu Dumnezeu a murit, aşa cum s-a clamat în scrieri celebre, ci omul, prin îndepărtarea de centrul său spiritual, prin trăirea în două dimensiuni, ca şi cum s-ar putea dispensa de cer. Pentru a-l sluji pe om Adevărul trebuie să accepte drumul greu al căutării dureroase: să se coboare până la om, ca să-l poată ridica până la el repetă, pentru cei care vor să-l audă, pictorul .Nu scrie,decât arareori, ci rosteşte într-un cerc restrâns, aidoma pitagoreicilor: Arta este bucuria de a fi împreună întru cuvânt şi armonie.